Te-am văzut

Te-am văzut
călcându-mi inima
tăindu-mi firul speranțelor
ascunse
am simțit plânsul
alunecând pe obrajii mei
am auzit marea
rupându-și valurile
vântul măturând prin frunzișul
copacilor mari
sufletul meu suferind
de o înghițitură de fericire
am simțit cum inima îmi bate
respirația îmi devine mai puternică
închizând ochii
mi-am văzut iubirea
sub cenușa dorinței
în dărâmăturile timpului.

© Lenuș Lungu

Dorința

N-ai cum să lași
cum să uiți
totul în noapte
oricât ți-ar părea de ușor
stinge o stea
și rămâi pe sub pleoape
stinge și luna amară cu un nor
colorează-mi tăcerea
pe un surâs ce s-a stins
să-mi ascundă durerea
în noapte mă pierd
cu noaptea te iert
te ascund între coaste ce dor
cu luna amară
când tot ce-mi doresc
e rosu aprins
nu vreau să te pierd
în lumea de-afară
rămâi neschimbat
rosu nestins.

Lenuș Lungu

desiderio

Non puoi andartene
come dimenticare
tutto nella notte
non importa quanto possa sembrare facile
estinguere una stella
e rimani sotto le palpebre
estinguere la luna amara con una nuvola
colora il mio silenzio
su un sorriso che è uscito
per nascondere il mio dolore
Sto perdendo di notte
di notte ti perdono
ti nascondo tra le coste che mi mancano
mese amaro
quando tutto quello che voglio
è rosso brillante
non voglio perderti
nel mondo esterno
rimani invariato
rosso invisibile.

Lenuş Lungu

Fantezii

Mă opresc
în umbra unei stele
și mă pierd
în inima cântecului tău
imagini ale lunii
fantezii ale cuvintelor
îmbrăcate în culoare
noaptea cu aromă de fistic
vocea ta cristalină
mă îmbrăcată în marea
vânturilor a visurilor noastre
atingeri ușoare
de sonete sonore.

© Lenuș Lungu

Fantasie

Mi sto fermando
all’ombra di una stella
e sto perdendo
nel cuore della tua canzone
immagini della luna
fantasie di parole
vestito di colore
notte al gusto di pistacchio
la tua voce cristallina
mi ha vestito nel mare
i venti dei nostri sogni
piccoli tocchi
segnale acustico.

Culori

Culori

Sugestii de culori
de linii și suprafețe
pete
abstracte pure cromatice
ireale
ca o realitate
cu gradări infinite
esențe simbolice
cufundate-n spații
pe ritmuri geometrice
și forme de imaginat
semne zvelte
pentru o clipă
o liniște vizuală
ce îmi dă golul
unei pânze goale.

    © Lenuș Lungu

Quintilian ( Marcus Fabius Quintilianus)     ( cca între anii 35 și 96)

Orator roman și teoretician al artei oratorice. S-a născut în Spania, într-o familie modestă și obișnuită. A fost educat la Roma. S-a pregătit pentru o carieră de orator juridic; în vremea împăraților Vespasian, Titus și Dominițian a apărut nu o dată la procese în calitate de avocat ( între anii 69 și 96), dar și-a câștigat faima nu datorită activității practice, ci ca urmare a celei teoretice și didactice. S-a pastrat în întregime doar scrierea Institutio Oratoria ( în douăsprezece cărți) – unul dintre cele mai prețioase izvoare  ale retoricii și pedagogiei antice. Din punct de vedere literar, cea mai interesantă carte este a zecea, în care Quintilian trece în revistă genurile poeziei și prozei grecești.
Este considerat a fi primul profesor de meserie care a întemeiat o școală de stat: Vespasian i-a acordat o pensie plătită din vistieria imperială. Quintilian a predat aproximativ douăzeci de ani arta retoricii tinerei elite romane – copiii celor mai de seamă și mai bogate familii romane. Printre ucenicii săi  s-au numărat Pliniu cel Tânăr și probabil, Juvenal. Lui Quintilian i-a fost încredințată educația moștenitorilor imperiali. Aflat la apusul faimei sale și fiind revunoscător casei imperiale, Quintilian îl lăuda în mod sincer pe Domițian, un tiran crud și sângeros, cu care era prieten și cu care, e posibil, împărtășirea aceleași idei. La rândul său Domițian îl ajuta pe Quintilian cu bani și onoruri; se presupune că Quintilian a devenit ” din retor, consul”, lucru nemaiîntâlnit la Roma. Viața lui Quintilian, în ciuda faptului că acesta a cunoscut culmea faimei și a bogăției, nu poate fi, cu atât mai puțin, catalogată drept fericită: tânăra lui soție și cei doi fii plini de teroarea tot mai crescută instaurată de Domițian, de exilarea părinților elevilor săi și a moștenitorilor împăratului. Quintilian a încetat să mai profeseze și și-a dat demisia, retrăgându-se din viața activă a cetății.
Quintilian este autorul scrierii Institutio Oratoria – cel mai complet manual de retorică din antichitate dintre cele care au ajuns până în zilele noastre.

* Vorbirea doicii trebuie să fie ireproșabilă.
* Fiecare lucru are parte de dreapta lui proprie.
* Orice cuvânt este folositor la ceva.
* Cel mai important lucru în arta oratoriei e să nu lași să se observe meșteșugul.
* Mincinosul trebuie să aibă o memorie bună.

  © Lenuș Lungu

Iluzii

Îmi înțeapă gura
atingând tastele pentru
a-ți scrie gândurile mele
și tu gând suspendat
alunecă în umbra dintre gene
mâinile sprijinite
pe părțile trupului
atrag ușor buzele
între impulsuri stângace
mișcări artistice
printre broderii de mătase
parfumuri ale infinitului
învelite în arome seducătoare
un singur corp, foame de viață
iluzia unei iubiri
în marginea nopții.

    © Lenuș Lungu