Privește cum coboară soarele în cupa nopţii
aşa coboară singurătatea în sufletul meu…
paşii tăi, speranţe deșarte legate într-un lanţ,
unde în mersul timpului se agaţă câte-o taină
în spatele cuvintelor tale
sunt două buze ce da viaţă
amestescului amorţit între rânduri.
lasă-ţi mâinile pe lângă tine
să ți le pot cuprinde
păstrează-mă
Norii sunt chemările mele
Când se scutură, întind braţele către cer şi-ţi zâmbesc.
© Lenuș Lungu
Gânduri de suflet 