Brațele mele

Îmi împing brațele
spre cer
fața spre tine
ascult cuvinte imaginate.

Urmează-mă

Dansul devine un apel
pașii antici luminați de lună.

Urc pe marginea gândurilor tale
adun vise fermecate în etern echilibru
precar.

E o mângâiere
să te plâng pe tine
ca și noaptea
la trezirea unui vis.

Ești incandescent
dezbracă-mi gândirea
vânt
pe gâtul păcatului
zgârieturi
în peretele de predare.

Gânduri
zboară din ochii mei
picură cuvinte
ce umple gura.

Tu
vălul impalpabil
defilat
la gleznele nopții.

Arcuri de singurătate
sunt gândurile de noapte
în bolta cerului
linge curba tăcerii.

Fă-mi primăvara
să-mi mângâie
în zbor pe piele
sărutări în ciorchini
furat de buzele mele.

(fragment file din suflet)