Epimenide ( cca 630 – 572 î.Hr.)

Unul dintre cei șapte înțelepți antici greci; prezicător și poet semilegendar. S-a născut în insula Creta. Legenda spune că în copilărie, pe când păștea oile, a adormit într-o peșteră și a dormit 40 de ani. După ce s-au trezit, a simțit o atracție pentru activitatea sacerdotală și pentru creația poetică. I se atribuie purificarea Atenei de crimele săvârșite la altare în timpul așa-numitei răscoale a lui Hilon din Atena, salvarea Atenei de la epidemia de ciumă, precum și înălțarea templului Eumenidelor. Este considerat autorul unor poeme epice despre originea zeilor, constructorul corabiei Argos și inițiatorul călătoriei lui Iason și al argonauților.

* Prezicătorilor nu le este cunoscut decât ce s-a petrecut deja.
* Dacă cineva minte și singur afirmă că minte, oare minte el în cazul acesta sau spune adevărul?

Picătura din tine

Aș vrea să fiu
o picătură
să cad lent
în aceea piscină
de sămânță încolțită
și castane
urcându-ți nările
în mirosul
de iarbă cosit
la prima lumină
pe iarba umedă
ce voi înflori
pe buzele tale
cu orice atingere
ușoară
virgula care se învârte
dincolo de gură
foame și foame.

© Lenuș Lungu

Te dețin

Te dețin în această nebunie
pe acest pat
în ultima noastră luptă de iubire
mă înfășori în iasomie
în parfumul nou de aer
simt corpul tău
mâinile mă țin
în întuneric
dincolo de respirație
mă înec între buzele tale
roșii ca focul
și ploaia ne spală
ecoul șoaptelor
într-o noapte de păcat.

© Lenuș Lungu

Ultima iubire

IMG_20190623_220007În ritm lent
melodic
orchestrat de o iubire
nebunească
o rumbă senzuală
ritmică
cadențată de o pasiune
ce bate viguros ritmul mișcării
o șoaptă de plăcere
o notă ce vibrează
cu vocea între mătasea pielii
respirația va fi un cântec
slăbiciunea sufletului
și ochii lacomi
împărțesc ultima iubire.

© Lenuș Lungu

Totul e un joc

Totul este un joc între noi
îmbrăcat cu ironie
fiecare sărut
fiecare mângâiere
fiecare melodie lentă
a gândului tăcut
ne atingem pielea
ne prindem buzele lacomi
cu cleme provocatoare
în sărutări sufocante
adu-mi soarele
în noaptea întunecată
aripile de zbor
în mândria versurilor
dorința purpurie
ce apare
este focul macului de câmp
sângele cheamă
totul este tăcut
vocea noastră
se pierde-n respirație.

© Lenuș Lungu

Răsfoiesc poezia

Prinsă printre foi
în această noapte
răsfoiesc poezia
numai gemetele tale
sporesc gândul
în această tăcere
ce trăiește înăuntru
frisoane neînfricate
ce curg ca picături
de albastru
boabe într-un deșert
ars de focurile
pe care le ardem
cu o pasiune caldă
explozii de frenezie
aruncându-ne ca magma
solificându-se în oceanul nostru.

© Lenuș Lungu