Plouă

Cerul geme
cu lacrimi de argint
în oglinda timpului tău
netezind lent
un exil de tăcere
se simte
vocea plângerii
ca apa negată
la floarea esenței
de umbre rare și plictisitoare
pe obraji te-a tulburat
ai cerut iubire
să-ți mănânci și oasele
și cele câteva bucăți de piele
agățat de respirații
abia restrâns
tu
ostaticul unui suflet
lacom de mângâiere
ai vrut totul
și nu ai avut nimic.

© Lenuș Lungu

Un gând despre „Plouă

  1. Pingback: Plouă | lenus

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.